Educația prin teatru are mize dincolo de misiunea clasică a formării de profesioniști în domeniu, ea contribuie fundamental la formarea de oameni echilibrați emoțional, funcționali în societate și viață. Educația artistică este strâns legată de sănătatea psiho-emoțională, de care e necesar de avut grijă din vârsta timpurie.
„Caravana UNATC pentru Comunitățile istorice românești” a fost inaugurată la UPSC în data de 24 septembrie, 2022, fiind un eveniment dedicat introducerii teoretice și practice a conceptului de „Educație prin Teatru”.
La inaugurarea oficială au fost prezenți cu alocuțiune pe tema educației prin teatru, rector al Universității pedagogice Excelența Sa, Cristian-Leon ȚURCANU, Ambasadorul României în Republica Moldova, Liviu LUCACI, Rectorul UNATC, Liliana NICOLAESCU-ONOFREI, Președinte al Comisiei parlamentare de cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media, SERGIU PRODAN, Ministrul Culturii, Adriana CAZACU, Secretar de stat în Ministerul Educației și Cercetării din Republica Moldova, Alexandra BARBĂNEAGRĂ, Rectorul UPSC, Victoria MELNIC, Rector AMTAP. Programul a continuat cu prezentări introductive și argumentative privind Educația prin teatru, susținute de către reprezentanții UNATC.
„Caravana UNATC pentru Comunitățile istorice românești”, proiect organizat de către Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” este aflat sub patronajul Administrației Prezidențiale și sprijinit de Ministerul Educației din România. Deplasarea din Republica Moldova are ca parteneri principali Ambasada României, Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Culturii din R.M.
Programul zilei a fost încheiat cu două ateliere tematice: Atelier Happy Minds – Dezvoltare emoțională și construirea identității de sine și Dezvoltarea creativității prin jocuri teatrale, Atelier susținut de Școala Doctorală UNATC.
Obiectivul „Caravanei UNATC pentru Comunitățile istorice românești” este crearea unui program prin care studenții să-și dobândească experiență practică prin identificarea și structurarea posibilităților concrete de folosire a metodelor și mijloacelor puse la dispoziție de arta teatrului și filmului în vederea sprijinirii tinerilor aflați în străinătate.
Propunerea pentru implementarea unei discipline cu specific teatral în curriculum național este făcută în acord cu beneficiile pe care aceasta le poate aduce în formarea elevilor în acord cu recomandările făcute în documente naționale și internaționale, după cum urmează:
– Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC);
– EACEA P9 Eurydice, Educația artistică și culturală în școala europeană, Bruxelles, 2009;
– UNESCO, The second World Conference on Art Education. Seoul Agenda: Goals for the development of Arts Education, 2010;
– WAAE, Frankfurt Declaration for Arts Education, 2019;
– Legea Educației Naționale nr. 1/2011 din 5 ianuarie 2011.
Orele de teatru contribuie la formarea din punct de vedere creativ și socio-emoțional a copilului urmărind să-l pregătească pentru viață. Relevanța propunerii pentru introducerea acestei discipline este susținută, în primul rând, de necesitatea de a forma elevilor competențe și abilități din sfera creativă și socio-emoțională, care completează cunoștințele dobândite la celelalte discipline din trunchiul comun și le oferă deprinderi care îi vor ajuta atât pe plan personal, cât și profesional. Disciplina cu specific teatral pune la dispoziția elevilor un spațiu de explorare, bazat pe procesul de încercare și eroare, cu rol în cunoașterea lumii înconjurătoare și autocunoaștere care conduc, implicit, la îmbunătățirea propriei persoane indiferent de domeniul de activitate pe care și-l vor alege după absolvirea celor 12 clase.
Activitățile desfășurate în cadrul acestei discipline contribuie la pregătirea elevului prin dezvoltarea următoarelor competențe-cheie: sensibilizare și exprimare culturală, a învăța să înveți, comunicare în limba maternă, sociale și civice și spirit de inițiativă și antreprenoriat.
În învățământul preuniversitar, finalitatea disciplinei teatru nu este aceea de a pregăti actori, regizori, scenografi, coregrafi, ci de a oferi o abordare de formare holistică. Deși, în unele cazuri, se vizează pregătirea unui proiect de teatru ca rezultat final, aceasta nu înseamnă că toți elevii vor juca în spectacol. Teatrul educațional presupune încurajarea fiecărui participant în a-și găsi rolul în cadrul grupului de lucru, în funcție de interesele și abilitățile pe care le deține. De exemplu, dacă unui copil îi place mai mult să deseneze, el se poate ocupa cu realizarea decorului, așa cum cineva pasionat de lectură sau istorie se poate implica pe partea de dramaturgie. Activitatea din cadrul acestei discipline este caracterizată printr-un caracter participativ și colaborativ, în care fiecare se implică activ pentru atingerea scopului comun.
De aceea, teatrul folosit în formarea copiilor înseamnă, printre altele: dezvoltarea empatiei, a unei atitudini lipsite de critică și a capacității de a lucra în echipă; stimularea creativității și a imaginației; evidențierea vocii personale la propriu (prin exerciții de dicție) și figurat; însușirea unor abilități de gestionare a stresului și conflictului apărut în cadrul grupului etc. Toate aceste competențe și abilități sprijină conturarea unor personalități puternice, mai sigure pe ele și mai pregătite să facă față lumii în continuă schimbare.
Ora de teatru introdusă ca disciplină obligatorie creează premisele înfăptuirii învățării experiențiale despre care vorbea John Dewey („educația nu este pregătire pentru viață, ci este viața însăși”), creând oportunități de explorare a interacțiunii om-om și de analiză a intersecțiilor de idei. Copilul învață în mod eficient atunci când este pus în relație cu celălalt, iar această disciplină oferă premisele unei simulări a vieții reale, în care elevii sunt încurajați să vorbească și să acționeze în mod liber, autentic, descoperindu-și limitele și învățând să trăiască cu celălalt în armonie.
La momentul actual, cele trei programe școlare „Eu și scena” (clasele a III-a/a IV-a), „Teatrul și noi” (clasele a VI-a/a VII-a), „Laboratorul de teatru” (clasele a X-a/a XI-a) vin ca sprijin pentru cei interesați să folosească teatru ca instrument de formare și educare în cadrul orelor din planul de învățământ, ca materie opțională. Din păcate, părinții, elevii și chiar unii directori de instituții de învățământ nu sunt informați în ceea ce privește posibilitatea de a alege această disciplină și, mai mult, de beneficiile acestui demers. Introducerea teatrului în educație nu vizează doar dezvoltarea competențelor cheie ale copilului, ci și îmbunătățirea întregului sistem educațional. Astfel, se creează un dialog real elev-elev, elev-educator și chiar educator-părinte/reprezentant legal, prin care cele trei părți implicate primesc instrumentele necesare pentru a transforma școala într-un spațiu sigur în care procesul de învățare este unul plăcut, centrat pe nevoile reale ale copilului.
